O simplă căutare pe Google după cuvintele “poezie Thailanda” nu întoarce niciun rezultat care să merite băgat în seamă. Nothing! Nichts! Rien! Nada! Am încercat și ceva mai simplu: “poeți thailandezi”. M-a bufnit râsul: zăpăcit de întrebare, Google mă suspectează de neatenție la tastare: “Did you mean: pui thailandez?” Am încercat apoi aceleași căutări în limba engleza. De data asta am avut câteva rezultate stinghere care mi-au vorbit despre poezia de secol XIV – XVII și, en bref, am primit explicații despre forme de versificație care se mai folosesc și azi în ceremonialuri. Nimic însă despre poezia ultimilor 300 de ani. Mister!
Ce m-a îndemnat să caut așa ceva? N-a fost dragul pentru poezie, nu de data asta, ci altceva, probabil mai surprinzător. M-am întrebat săptămâni la rând ce-mi scapă la oamenii de aici. Ce au ei complet diferit de oricare alții pe care i-am întâlnit până acuma, din orice țară prin care am trecut? Ce e altfel, dar complet altfel, în comportamentul thailandezilor? Și într-o bună zi, pe neașteptate, am înțeles!
Thailandezii nu au organul sentimentalismului, nici al trăirilor metafizice și nici al finețurilor psihologice. Luptele de cocoși și bătăile în ring pline de sânge nu le trezesc emoții. Pur și simplu nu par să perceapă astfel de lucruri. Niciodată Suferințele tânărului Werther, perlă a Sturm und Drang-ului romantic german, nu va putea fi tradus în thai. Imposibil! Nimeni n-ar înțelege nimic, limbă extraterestră! Întreaga lirică universală nu se asorteză cu această țară și, chiar mai mult, cu acest colț de lume. Pentru că lirica, această formă delicată de exprimare a sentimentelor și trăirilor, e de negăsit în Thailanda.
Schimbând registrul, întâlnești peste tot ideea că prostituția a înflorit aici din cauza americanilor. În timpul războiului din Vietnam guvernul SUA a parafat un acord prin care Thailanda devenea loc de recuperare, odihnă și relaxare pentru soldații americani de pe front. În scurt timp locurile frecventate de militari s-au umplut de fete simpatice care practicau cea mai veche meserie din lume, înspre bucuria tuturor. În 1967 economia Thailandei beneficia de peste 16 milioane de dolari doar din prostituție. Sumă uriașă în epocă și care pentru această țară săracă a fost ca o mină de aur! Zicea un oficial local al vremii: “The Americans need girls; we need dollars. Why should we refrain from the exchange?” Simplu și pe șleau! Odată cu terminarea războiului a fost greu să se renunțe la acești bani, care înainte de toate salvau sute de mii de familii de la înfometare și chiar de la moarte. Așa că, odată lecția învățată, funcția a creat organul; iar banii din prostituție au continuat să curgă, doar că de data asta de la turiști. Turismul sexual a luat un asemenea avânt încât astăzi oficialitațile fac mari eforturi să scoată din reflexele mentale ale planetei asocierea dintre țara lor si sexul plătit. Un fel de Elveția = ceasuri și bănci, Brazilia = fotbal, Germania = ordine și disciplină, Thailanda = sex la discreție. N-am nicio îndoială că, la cât de dificil e să scoți o idee din capul oamenilor odată ce a intrat acolo, asta va mai dura mult și bine! Până una alta e aproape imposibil să vizitezi Thailanda fără ca, odată întors acasă, să nu fi întrebat despre fetițe, tarife și alte detalii picante.
Realitatea e că thailandezi au o veche tradiție în ce privește prostituția. Din vremuri de demult și până astăzi, bărbații de aici au fost și sunt mari amatori de bordeluri. Organizațiile care studiază comportamentul sexual spun că în fiecare zi peste 450.000 de localnici trec pe la bordel! Acest lucru nu pare să stârnească mari controverse atâta timp cât se consideră că orice bărbat are dreptul la sex ieftin și sunt suficient de multe femei sărace ca să facă asta posibil. Pentru bărbatul thailandez a trece pe la lupanarul de cartier e un adevărat ritual care se transmite din tată în fiu. Chiar dacă poligamia nu mai e oficială în Thailanda din 1935, este încă tolerată în multe locuri; iar soțiile par să prefere ca bărbatul sa treacă pe la bordel decât să aducă acasă o jună care ar fi o amenințare mult mai serioasă pentru stabilitatea familiei. În ce-i privește pe tineri, o obligație morală desuetă încă cere ca fetele să fie virgine până la căsătorie și monogame după aceea. Asta în timp ce întreaga societate consideră bărbatul ca fiind promiscuu și-l acceptă ca atare. Știu, e nedrept, dar nu trebuie uitat că suntem în orientul îndepărtat, deși idei crețe de felul ăsta pot fi încă găsite chiar și în Europa. Băieții sunt împinși să-și rezolve rapid virginitatea, altfel ajung obiectul glumelor deochiate ale amicilor. Acest măreț eveniment se consumă întotdeauna la bordel, unde novicele merge de obicei însoțit de colegi sau de prieteni. Rezultatul? Peste 95% din bărbații de peste 21 de ani s-au culcat cu o prostituată. Hotărât lucru, totul e direct, iar morala cunoscută, care spune că toată lumea înșeală și toți ascund asta, nu-și găsește locul în Thailanda.
Privind la rădăcina lucrurilor, legătura dintre lirica (inexistenta) de care pomeneam la început și prostituția din Thailanda iese la suprafată. Comportamentul thailandezilor e complet legat de lumea reală. N-ai cum să întâlnești aici visatori, melancolici, filozofi și nici măcar cerșetori. Poezia nu poate să supraviețuiască în fața unui asemenea pragmatism. În căsătorie, care e și ea vazută la fel de practic, partenerul (mai ales bărbatul) trebuie să îndeplinească niște cerințe foarte clare iar dragostea nu se regășeste pe check listul de la alegerea lui. Sexul e un alt exemplu. Oferi ceva și primești altceva la schimb. Totul are un preț, nimeni nu se rușinează și nimeni nu e mândru. E un fel de târg direct și fără ascunzișuri în care sentimentele și simpatiile rar se regăsesc. Poate e greu de acceptat, dar există destule locuri în lume în care dragostea nu e un criteriu și nici o prioritate; Thailanda e unul dintre ele. Iar acea frecvență subtilă pe care comunică sufletele și care e responsabilă atât de nașterea poeziei cât și de dragoste, pare că nu se simte deloc bine pe-aici. Nicăieri industria sexului pe bani n-ar fi putut găsi condiții mai prielnice decât într-o astfel de atmosferă.
Un cunoscut care trăiește de mulți ani pe insulă mi-a povestit de curând o întâmplare: doi băieți dintr-o țară occidentală au agățat la ceas de seară două studente thailandeze într-un club. Ei nu erau amatori de prostituate iar fetele n-aveau nicio legatură cu categoria asta. După flirtul, drăgălășeniile și alcoolul de rigoare, bravii flăcăi au căzut în cele din urmă cu fetele la așternut. Doar că la despărțire, după ce le-au condus acasă, acestea au întrebat ușor încurcate: “Și banii?” “Care bani?” “Păi banii pentru sex. Suntem într-o mică jenă financiară și ne-ar prinde bine. De ce credeți că am plecat cu voi? Știam că farangii plătesc pentru asta iar noi avem pur și simplu nevoie de bani! Care-i problema?”
