Austria pune condiții umilitoare. Iar noi le considerăm un semnal pozitiv.
Olanda va vota dacă o țară est europeană merită sau nu tratată corect. Noi așteptăm votul lor plini de speranță.
Să ne amintim câteva cifre:
– Austria are o suprafață cu 20% mai mică decât cea a Transilvaniei și mai puțin de jumătate din populația României
– Olanda are o suprafață de 6 ori mai mică decât a Romaniei. Cât 5 județe de la noi
Și totuși, acești pișpirei geografici ne pun la colț. Sigur că mărimea nu e totul, dar ar trebui să conteze. Că prea părem elevul mare și prost din curtea școlii, de care își bat joc toți șmecherii și-l pun să se aplece, ca să-i tragă pumni în cap. N-o fi elevul ăsta deșteptul clasei, dar măcar poate sta cu spatele drept, nu gârbovit. Ca să nu mai vorbesc că poate să mai scape câte un dos de palmă celor care râd de el și-l pun mereu numai la cărat gunoiul.
Nu pot decât să-mi fac treaba, oricât de puțin ar conta ce scriu. Știu că părerea mea valorează 1 supra 20 de milioane, dar e infinit mai mult decât nimic.
Am vorbit de multe ori de Ministerul Demnității Naționale, pe care l-aș pune pe primul loc dacă aș face guvernul. Rostul lui ar fi mult mai pragmatic decât își închipuie cei care-l cred doar o figură de stil sau o îndreptare morală a unui popor excesiv de elastic.
Un om demn, corect și vertical va fi mereu luat în seamă și nu va putea fi ignorat, ori tratat cu superioritate. La fel și o țară.
A face compromisuri e o artă. În relații se numește căsnicie, în doze rezonabile – diplomație, în doze prea mari – servilism și lipsă de demnitate.
Ceea ce se va întâmpla, dacă ne vom vinde demnitatea pe cei câțiva arginți pe care ni-i flutură austriacul și olandezul pe sub nas, e că vom fi și mai disprețuiți, tratați cu și mai multă superioritate. Nu orice e de vânzare pentru avantaje materiale și nu-i nevoie să mergem prea departe ca să luăm exemple de demnitate de la popoare mai năpăstuite de istorie decât noi, dar care au rămas cu fruntea sus. Sârbii sunt un astfel de popor.
Și încă un exemplu mai vechi, pentru final:
Pe vremea președintelui cu nume de flatulență, vine pe la noi o duduie bine hrănită și cuvântează în fața aleșilor poporului român. Da, se întâmpla asta la noi acasă: „Acesta este un avertisment: dacă nu veţi fi capabili să vă maturizaţi, să vă comportaţi responsabil din punct de vedere politic, nu veţi primi suficiente fondurie de la Uniunea Europeană și nu vi se va deschide zona Schengen”. E vorba de fosta prezidentă a Lituaniei, republică ex-sovietică cu o populație cât Bucureștiul, țară pe care o cunosc destul de bine și care nu are niciun motiv, dar niciun motiv și în niciun domeniu să dea lecții cuiva. Păi dacă Dalia Grybauskaitė, fosta lor prezidentă de care n-a auzit nici dracu’, își permite așa ceva chiar în casa noastră, de ce nu și-ar permite fostul boxer austriac să ne pună condiții umilitoare, în timp ce noi oferim generoși țării sale tot ce-i dorește suflețelul?
Nicio vorbă despre președintele turist Mălaimare, de la care nici măcar admiratorii lui nu mai au vreo speranță. El poate fi cel mult simbolul găliganului puțin la minte din curtea școlii, dacă nu cumva al neputinței noastre de a trage un șpiț în fund celor nedemni să reprezinte un popor.
Ultima oara cand romanii au incercat sa traga un sut democratic lui Petrov, a venit unul Gordon, trimis al Marelui Licurici si ca la un semn, un slugoi de la Curtea Constitutionala a descoperit, in concediu fiind, o Erata ! Apoi romanii au votat cu peste 70 % sa traga apa dar n-a mai contat. Asa ca nu poporul roman este de vina ca mecanismele democratiei nu functioneaza in Colonie. De vina sunt “elitele culturale” dedulcite la trai bun pe banii babachii. Cu asemenea “elite” normal ca romanii isi iau campii in masa. Atitudine de loc productiva si recomandabila dar logica si omeneste de inteles. Cine are vreo indoiala, sa priveasca atent ce se difuzeaza pe TVR-Cultural de ziua lui Eminescu…..