TURUL CELOR PATRU MĂRI

CE SE-NTÂMPLĂ CÂND NU-ȚI IESE DECOLAREA

Umblând brambura prin partea necunoscută a Turciei ce idee văd că mă ajunge nechemată din urmă? Un zbor cu balonul! Și cum unul dintre cele mai bune locuri din lume pentru trebușoara asta e la doar câteva sute de kilometri distanță, hai într-acolo să ne încercăm norocul! Noroc pe care nu l-am avut, din cauză de toamnă, vânturi, cumulo-nimbuși și alte explicații foarte logice dar care nu m-au încălzit cu nimic! Dar cum orice ușă care se închide deschide alte o mie de uși posibile, am pus în locul zborului ratat cu balonul o zi la Göreme, un orășel de care puțini au auzit. Dacă, însă, precizez că el se află în inima Cappadociei, unul din cele mai neobișnuite locuri de pe planetă, deja multora le sună cunoscut iar eu am o mică scuză că am intrat într-o zonă atât de turistică. Până și in Cappadocia, însă, octombrie e o lună a anului în care incepe să se poată respira. Așa că oricine are dorința ascunsă să nu fie călcat în picioare de chinezi (noii japonezi ai lumii) în locuri pe care nu-l lasă inima să le rateze, ar trebui să facă pe drakku-n patru și să evite perioada dintre iunie și septembrie. Vestea bună e că există viață pe Pământ și în aprilie-mai sau octombrie-noiembrie, când totul e mai relaxat, mai ieftin și mai uman iar haitele de prădători care se hrănesc din buzunarele naive și din cardurile turiștilor se retrag în bârloguri.

A propos de sfaturi (nesolicitate), câțiva apropiați m-au întrebat de ce nu scriu un blog cu informații și recomandări folositoare celor care vor mai trece prin zonele pe care le străbat. Răspunsul e că  nu prea scriu despre chestii pragmatice. Nu mă omor după cei care dau sfaturi. In cel mai bun caz sfaturile se cer, nu se dau. Informații utile aș avea cu duiumul, dar cu siguranță puțini sunt cei cărora le-ar fi de folos. Ca să nu mai vorbesc că atunci când totul în jur se schimbă cu o viteză nemaivăzută, informațiile mele sau ale oricui altcuiva au o viață scurtă. De exemplu tot felul de hârțoage și metode de supraviețuire în vămi și la granițe se pot schimba complet până la anu’ din cauze care n-au nicio legătură cu voința ta sau a mea. E ca atunci când îți faci un apartament sau o casă {eu am făcut câteva, știu ce vorbesc!) iar la sfârșit ai impresia că ai putea scrie o carte despre cum ar trebui făcut și ce-i bine să eviți. Doar că nu-ți mai e nici măcar ție de folos la următoarea, când sursele, materialele și chiar tehnologiile sunt de cele mai multe ori altele.

Lucrurile și experiențele interesante sunt cele pe care le descoperi pe cont propriu. Pentru restul s-a inventat inernetul, GPS-ul și Google Maps (mari descoperiri!!!). Tot mai puțini își amintesc sau măcar au idee cum era să călătorești (mai ales cu motocicleta) îndeosebi în țări necunoscute și mai îndepărtate, pe bază de hartă ținută pe rezervor. Așa, ca o mică picanterie, am căutat în această călătorie până ne-am plictisit și fără succes, hărți cu Georgia, Azerbaidjan sau Armenia la ele acasă; că să le găsești in restul Europei nu poate fi vorba! Indicatoarele de circulație sunt de multe ori atât de rare încât e exclus să te bazezi pe ele.

Așa-numitul GPS mioritic (“Bade! Încotro îi Ushguli?) e foarte fain, poate să-ți aducă surprize tare plăcute printre care aceea că vorbești cum s-ar zice cu niște oameni. Dar e foarte util să cuvântezi măcar o limbă comună cu preopinentul și de multe ori e nesigur datorită unei mici particularități umane cu efecte devastatoare in cazul ăsta: oamenilor le e jenă să spună NU ȘTIU, așa că ai mari șanse să te trezești pe tot felul de drumuri intortocheate, ca democrația originală a lui Ion Iliescu.

Revenind la Cappadocia, dacă n-ai fost deja, DA, merită să te avânți până în mijlocul Turciei pentru zona asta! Deasupra și dedesubtul pământului ți se deschide în față o lume cum n-ai mai văzut, formată din turnuri, conuri, văi și peșteri (cine vede și niscaiva simboluri falice să-și facă doar imaginația răspunzătoare), de cele mai multe ori din tuf vulcanic, în multe din care oamenii au venit și și-au săpat locuințe. Cu adevărat IM-PRE-SIO-NANT! Mai multe îți poate spune Wikipedia, eu adaug doar că într-un mod neașteptat ceea ce oamenii de azi au construit printre cele vechi e de cele mai multe ori armonios și de bun gust. Rar lucru!! Și mai adaug câtva imagini care, ca de obicei, sper că vor face mai mult decât o mie de cuvinte.

Distribuie sau apreciază cu un click!

Leave a Reply

Your email address will not be published.Required fields are marked *