Am ajuns departe de centru, în Terra Branca, un fel de Ferentari local din capitala Praia, pe insula Santiago. In zona cea mai îndepărtată din Terra Branca, Alto da Gloria (nimic glorios în construcțiile sărace și mereu neterminate), e cârciuma lui Mamazinha, locul unde se mănâncă cea mai bună cachupa de pe insulă. Un fel de fiertură gustoasă făcută cu porumb local, năut, manioc și jangale din carne de porc, pe care Mamazinha il servește în castroane aburinde mușteriilor pofticioși.
Acuma, sigur, multe cârciumi din Cabo Verde ar pune în pericol de atac cerebral orice inspector serios de protecția consumatorului sau de la igiena alimentației, de pe la noi. Mamazinha nu face deloc excepție, dar de prisos să mai spun că, la fel ca in multe țări din Asia și Africa prin care am trecut, mâncarea e cum nu se poate mai gustoasă și n-am auzit de nimeni care să fi făcut măcar urticarie, darmite ceva mai rău!
La intrare stă micul cerber local, care are grijă să nu intre nimeni fără să primească un cartonaș pe care i se va trece tot ce mănâncă și bea, iar la plecare să nu iasă decât cu el ștampilat, adică cu consumația achitată.
Crâșmele astea mărginașe umplu nu doar burta de mâncare și capul cu aburi de grog, bere Strela sau vin cu aromă de mirodenii de pe insula Fogo, dar în primul rând inima de bucurie. Nu doar pentru că nu-i nimic trucat, nimic turistic, nimic de plastic și nu prinzi picior de occidental pe-aici, dar în primul rând pentru muzica creolă, adevărata bogăție națională a Capului Verde. Asta, însă, e o altă poveste…
Distribuie sau apreciază cu un click!
