SĂ-MI FAC UN CADOU!

Din când în când îmi fac câte-un cadou. De data asta e chiar textul care urmează. Câteva vorbe despre ceva ce nu are cum să fie popular și nici empatic; deci evit să spun, chiar dacă gândesc demult. N-o spun și îmi găsesc scuza că oricum viața și lumea sunt ceea ce sunt, nu ce mi-ar plăcea mie să fie. Și cu teama că pozitiviștii o să mă bată din nou la fund. Dar dacă e cadoul meu, îmi permit!

Într-o lume plină de buci de plastic și țâțe de silicon, de chipuri ascunse sub farduri și oameni care spun altceva decât gândesc, de mormane de bani aruncați pe nimicuri și dragoste pe bază de beneficii, există măcar un gest mărunt pe care-l putem corecta fără efort. Astfel încât să fim cu un strop mai asumați și mai puțin ipocriți, iar felul în care ne purtăm să nu se transforme și el în plastic: Să încetăm, naibii, cu „La mulți ani”-urile!
Să nu-mi sari la gât, nu dau lecții nimănui. O mai făceam când eram suficient de tânăr ca să mă cred nemuritor, în autosuficența mea imbecilă de atoateștiutor. Nimic din ce-ți spun nu-i să nu mi-l fi spus deja mie, de o sută de ori mai neiertător. Și-n plus nici măcar nu confund realitatea mea cu a ta, poți foarte comod să consideri greșită ideea asta și să o tratezi, confortabil, cu sictir.

Dacă ai 20-30 de ani, mici șanse să poți deosebi o relație autentică de una de suprafață. Sau trecătoare. Pentru că asta nu se învăță pe repede înainte, nici la fără frecvență și nici de pe internet. Vei mai lua încă multe șpițuri în gură de la viață, înainte să înveți că oamenii cu adevărat importanți din viața ta sunt puțini. Și vor rămâne tot mai puțini, pe an ce trece. Iar tu, la rândul tău, ești cu adevărat important pentru o mână de oameni.
Dacă un om e valoros cu adevărat pentru viața ta, caută-l. Tot anul. Nu lăsa să se caște o prăpastie de Timp Împreună între voi. Vorbește cu el. Simte-i greutățile, dublează-i bucuriile și sprijină-l când are nevoie. Iar de ziua lui, du-i o carte care contează pentru tine. Asta dacă faci parte dintre cei care consideră că învârtirea unei planete cât un bob de mazăre în jurul unei stele mărunte e un prilej de sărbătoare, iar încă un an de viață risipită, merită celebrat.

Dacă cel pe care vrei să-l feliciți nu e dintre mâna aia de oameni, dar totuși e important pentru tine sau ți-e drag, ori dacă ești convins de importanța networkingului în viața socială, atunci poți și să te mulțumești să-i scrii ceva, o dată pe an. Variantele ar fi următoarele:
– scrie-i de ce contează el pentru tine. Toți avem nevoie de confirmări
– scrie-i ceva venit din inima ta. Sentimentele nu se ieftinesc niciodată și n-ar trebui să te jenezi de ele, dacă chiar le ai
– scrie-i ceva sincer. Cu toții avem un organ care detectează fără greșeală sinceritatea și autenticitatea. Scrie-i de la tine și cu cuvintele tale; scrie-i despre el și nu generalități sulfuroase. Ai avea o șansă să nu uite asta. Măcar o vreme. Că până la urmă tot în Marele Nimic se vor duce.
– vrei să-i urezi ceva cu tot dinadinsul? Mai bine ceva realizabil, decât aceleași generalități plicticoase, folosite de toată lumea. Mai bine dorește-i să mănânce o tartă cu căpșuni, dacă știi că-i place asta, decât să-i urezi viață veșnică.

Ce să nu faci?
– nu-i scrie vorbe din cărți, pentru că cu penele altuia te poți împodobi, dar nu poți zbura
– nu-i spune povești cu pești și înțelepciuni de carton culese de pe internet
– deși pare generos, nu-i mai tot ura sănătate, succese și bucurii; nu doar pentru că astea n-au nicio legătură cu puterile tale și sunt doar vorbe de relaxat limba; și nu doar pentru că de cele mai multe ori habar n-ai de ce boli suferă și ce dureri are celălalt; dar în primul rând pentru că orice i-ai ura tu, noul lui an tot cu sănătate și boală va fi, cu plăcere și durere, cu succese și cu eșecuri, cu bucurii și cu necazuri. Indiferent ce însemnă toate astea, lucru care-mi devine pe an ce trece tot mai neclar.
– dar cel mai important, nu-i scrie doar „La mulți ani”! Cu sau fără semnul exclamării. De ce? Pentru că între timp a aflat și el cum se pune un reminder în calendarul telefonului, deci slabe șanse să mai fie impresionat (ca altădată) că ți-ai amintit de el. Iar cuvintele astea nu înseamnă de fapt nimic. Dar cel mai important argument e că urarea asta, care s-a răspândit ca praful saharian, dovedește o crasă, acută și incomensurabilă lipsă de imaginație.

Chiar nu ai nicio vorbă personală să-i spui omului ăsta? Chiar nu-ți inspiră nimic? Ființa și viața lui nu trezesc nimic în tine? Chiar nu ești capabil să-i spui și altceva decât o banalitate, cu pretenția că-ți pasă de el? Atunci mai bine taci din gură. E gratis! Și-n plus ai o șansă să-ți interpreteze tăcerea drept profunzime rezervată. „Si tacuisses, philosophus mansisses”, ca să mă împodobesc și eu cu cuvintele filozofului roman Boethius.

Iar dacă te întrebi cinstit și-ți dai seama că vrei să-l feliciți doar pentru că și el a făcut-o, pentru că altfel se supără, pentru că ai un interes sau pentru că așa face toată lumea, poți găsi lucruri mai bune de făcut cu cele 30 de secunde pe care le economisești. Ce scrii și ce urezi altcuiva spune ceva și despre tine. Iar dacă celălalt confundă apropierea reală cu formalismul și fie se supără că n-ai adăugat și tu un La mulți ani în coada celor o sută deja primite, fie răspunde la en gros că se simte privilegiat de câți și-au amintit de el, înseamnă că nu-l prea duce capul și poate e vremea să-ți iei tălpășița din relația aia. Să faci un pic de curățenie în relațiile tale, nu doar în cele toxice în care te compaci, dar și în astea fără importanță, e unul din cele mai bune lucruri pe care le poți face împotriva acestor Hoți de Timp din viața fiecăruia dintre noi.
Și-ți mai dau un argument suplimentar: timpul pe care-l petreci în tot felul de relații furajere e timp furat relațiilor cu adevărat împortante. Care nici măcar nu vor avea loc să intre în viața ta, pentru că o să te găsească mereu ocupat cu nimicuri.

Dacă te-ai enervat și mi-ai tras o înjurătură printre dinți, sunt mari șanse să fi atins ceva din tine. Sau măcar o să mă ștergi din lista aceea de prieteni pe care oricum nu-i vei cunoaște niciodată.
Dar dacă ești acela unu dintr-o sută, care se va gândi de două ori înainte să împrăștie cu lamulțiani-uri data ce vine, se cheamă că am fost răsplătit ca un rege iar lumea va întârzia cu o clipă să devină și mai superficială.

Notă:
Fotografia, dincolo de frumusețea ei emoționantă, e doar de decor. Cine mai citește azi un text care nu are măcar o poză?