Se știe că orice băiat e toată viața in competiție cu ceva sau cu cineva; dacă nu poate ajunge campion olimpic păi măcar să fie cel mai bun la table din bloc sau să-și bată recordul cu Dacia pe Cluj-București. Când aud de 1000 km pe zi cu motocicleta (cum am făcut ieri) îmi amintesc de una din cele mai simpatice decorații pentru care și-ar rupe geaca orice motociclist de drum lung: “Iron Butt“. În traducere fără perdea, Cur de Fier (nume care prin deviație îmi amintește de titulatura glorioasă dată de soldați celei mai celebre curve din Lipova, locul unde am avut privilegiu să fiu alergat pe dealuri și băgat repetat la bulău pe vremea când încă îmi închipuiam că armata e făcută să te instruiască). Amatorii de recorduri cu posteriorul ar fi bine să știe că există deja vreo 60.000 pe planetă care le-au luat-o înainte. Și dacă asta nu te descurajează trebuie să-ți spun că ai de parcurs minim 1600 km cu motocicleta în cel mult 24 de ore iar drept recompensă o să primești un sticker pe care o să ți-l lipești pe motocicletă și de care o să fii mândru toată viața! Tare, sau ce? Pun pariu că sunt câțiva pe-aici la care li s-au aprins beculețele…
În miuța de kilometri de ieri, in afară de consecința neplăcută sugerată mai sus, am înțeles încă o dată ce țară extraordinară e Turcia! N-o să încep o poliloghie pe tema asta, dar chiar și amatorul de All Inclusive s-a prins că băieții ăștia știu ca nimeni alții să facă turism, că-s super pricepuți la comerț, că au cea mai bună companie aeriană din lume și sunt cu adevărat o nație primitoare, amabilă și harnică. In zonele complet neturistice pe unde am hălăduit ieri am dat de unele din cele mai bune, îngrijite, perfect marcate și semnalizate drumuri din Europa. Drum care străbate un peisaj frumos, orașe și sate înnoite și curate și în general o țară cu un ritm de modernizare și dezvoltare pe care probabil doar China l-a depășit. Înainte de intrarea in Samsun, oraș de pe malul sudic al Mării Negre de care eu unul n-am auzit până acum, sunt vreo 20 km de șosea luminată all giorno iar tot restul e pe măsură.
In lipsă de poze cu Samsun la 1 noaptea, câteva imagini passing trough prin Istanbul, care ar fi cu siguranță splendid dacă n-ar fi monstruos. Și unde ce sa facă un biet motociclist plictisit de cei vreo 80 km de traversare a unui oraș cu un trafic de coșmar? Poze din mers, cu mâna stângă! Don’t try this on your bike…
