Beșteleală mare la Primăria din Gori. Numai consilier pe-aici să nu fii! Ceartă de ani de zile: ce să facem cu muzeul lui Stalin? Să-l promovăm – nu ne lasă inima, pentru că deși s-a născut aici a comis, totuși, niște stricăciuni și n-ai cum să te mândrești cu el ; și-apoi să riști ca lumea să-ți identifice orașul cu georgianul ăsta care de fapt a trăit mai toată viața in Rusia… Să-l demolăm – de asemeni nu putem pentru că aduce bani și vizitatori în oraș si-n plus clădirea construită de sovietici e impresionantă. Așa că după câțiva ani de bâlbâieli l-au redeschis dar nu-l promovează in niciun fel, nu există nici măcar un indicator care să te ducă acolo iar pe Tovarăș l-au pedepsit dându-i jos numele de pe statuie. Din vremurile sovietice apuse orașul a rămas cu parcul frumos construit in jurul muzeului și cu clădirea impunătoare în care n-am reușit să intrăm din cauza orei târzii la care am ajuns. Am văzut, însă, casa părintească adăpostită sub o cupolă de sticlă sprijinită pe coloane, am văzut vagonul personal al bimbirissimului, am văzut parcul și orașul anost din jurul lui.
Sigur, in calitate lor de ruși, oamenii care au organizat comemorarea mustăciosului după ce acesta a plecat să-și ocupe cazanul cu smoală n-au fost sănătoși până nu ne-au mai tras o păcăleală: în lipsa casei mamei care s-o fi dărâmat între timp, au expus drept casă părintească căsuța tatălui, Vissarion Ivanovici Djugașvili, fost iobag, fost cizmar (unde am mai auzit asta?!) și fost mare bețiv agresiv și violent. “Decât” că au omis câteva detalii: Djugy a șters-o de lângă familie de timpuriu si s-a mutat la Tbilisi unde a și sfârșit-o într-o încăierare. Ca atare Stalinică n-a locuit niciodată în căsuța expusă pe post de moaște. Și, încă un mic amănunt: cât timp au locuit împreună, tăticul îl bătea pe fii-su (pe care mămica îl alinta Soso) de-i suna apa-n cap, cu o cruzime pe care numai combinația rus-vodkă o poate naște. De altfel se vorbește că “tratamentul” cizmarul l-a transformat în om de fier (vezi nickname-ul “Stalin” pe care și l-a luat) și de asemenea batjocura colegilor care râdeau de vărsatul lui de vânt și de faptul că era mai mutălău și mai țărănos.
Așa că, dragi părinți, educați-vă copiii cu duhul blândeții! Și dragi copii, evitați cu grijă bullying-ul la școală, nu știți niciodată când treziți la viață “măcelarul popoarelor” din vre-un Soso anonim.