Ne-am plasat cu toții, sau măcar 99,9%, de partea binelui, adică a Ucrainei. Normal. Orice refugiat din calea războiului care ajunge în România, indiferent dacă vine pe jos sau într-o mașină luxoasă, e primit cu toată ospitalitatea pe care acest popor o poate avea față de năpăstuiții războiului. Însă ca să mă simt drept și nu ipocrit, ca să am măcar impresia că gândesc cu mintea mea, trebuie să-mi amintesc cu voce tare câteva lucruri, fără prea multe comentarii:
– În 22 ianuarie 2020, președintele erou de astăzi, Vladimir Zelenski, declara cu subiect și predicat că Bucovina este teritoriu ocupat de români în 1918
– Comunitatea istorică română din Ucraina este a treia ca pondere din Ucraina, după cei care se declară etnici ucraineni și ruși, având un număr speculativ de peste 500.000 de persoane. Cu toate astea, odată cu modificarea legilor din 2019-2021 din Ucraina, învățământul în limba română nu mai este posibil
– Nu vom aminti de cruzimile și atrocitățile comise în trecut de ucrainieni împotriva românilor, pentru care n-au avut niciodată vreun respect; n-ar face bine nimănui. Vom spera doar că se va schimba ceva în mentalitatea și legile lor, poate și în atitudinea statului român
– Nava ucraineană Rostock a fost eșuată intenționat și a blocat timp de 15 ani canalul Sulina (1991-2005), în încercarea de a forța o rută alternativă prin canalul ucrainean Bâstroe. Pagubele aduse românilor au fost de sute de milioane de dolari
– Odată cu zecile de mii de refugiați primiți în țară fără coduri QR, teste PCR sau mască (lucru firesc), toate măsurile împotriva pandemiei (atât de periculoasă încât nu mai pomenește nimeni despre ea) ar trebui abandonate. Pentru că sunt fie inutile, fie ipocrite
– Felul în care românii se comportă în legătură cu agresiunea la care e supusă Ucraina, sper că va schimba și atitudinea acestei țări față de România
Și tot legat de ipocrizie:
– Când cineva alege cariera militară, fie că e soldat sau general, jobul lui e să-și apere țara cu arma în mână. S-a dovedit de un milion de ori că între a apăra și a ataca e doar o diferență de percepție și de interpretare. Pe scurt, când te faci militar și pentru asta ești plătit toată viața de cei care produc ceva, juri să asculți ordinele și trebuie să fii pregătit să mori. Asta e realitatea. Altfel ești ca pompierul care fuge la primul incendiu sau ca doctorii care își dau demisia când începe pandemia
– Când îți duci copilul după gât la defilarea de 1 decembrie, să admire tancurile, avioanele și lansatoarele de rachete, tocmai îl încurajezi să aplaude niște unelte al căror unic scop e să omoare oameni. Păi de ce să fim ipocriți și să ne revoltăm azi? Fie admirăm mașinăriile de război, fie îi trimitem la origini pe nătărăii care găsesc de cuviință să împodobească sărbătoarea unui popor cu ustensile ale crimei
– Nu mi se pare deloc în regula să-mi spună cineva ce să citesc sau la ce canale TV să mă uit. Nici măcar n-am știut de canalul Russia Today până azi, dar nu înțeleg de ce hotărăște cineva că nu știu ce website sau canal de informare e unul de propagandă și-mi ia dreptul să gândesc cu capul meu. Poate or fi destui slabi la minte care înghit orice pe nemestecate, pe care statul grijuliu îi protejează fără să-i fi cerut cineva asta; dar cu ăilalți ce facem? Cu ăia care se încăpățânează să fie capabili să gândească cu mintea lor și să citească și alte puncte de vedere? N-am luat-o destul în barbă în ultimii 30 de ani? Chiar nu-i vizibil cu ochiul liber că tot ce era permis să primești ca informație de la americanii cei buni e interzis de la rușii ăștia răi? A trecut chiar atâta timp de când America și NATO au distrus Irakul pe motiv de arme chimice de distrugere în masă niciodată găsite și fake news-uri niciodată pedepsite?
– Să tai de pe listă muzica lui Ceaikovski sau să fluieri un sportiv numai pentru că aparține unei nații, mi se pare prostie curată. Parcă ne doream să fim judecați după faptele noastre și nu ale conducătorilor. Că altfel toți românii ar trebui huiduiți pentru că l-au acceptat câteva zeci de ani pe Ceaușescu
– Cineva spunea că dacă într-o piesă de teatru in actul unu apare undeva un cuțit, până în actul trei el va fi înfipt în spatele cuiva. Dacă ai arme, tendința e să le folosești odată și-odată. E o neghiobie să-ți închipui că pacea poate fi facută cu arme și că cei mai mari nu vor avea mereu mai multă dreptate. Sigur că nu putem spera ca în timpul vieților noastre războaiele și armele să dispară. Dar am putea măcar să începem. Deși, ca mulți alții, sunt tot mai convins că violența și autodistrugerea e în ADN-ul nostru
– Un băiat de 19 ani cu trupul sfârtecat rămâne o tragedie, fie că-i ucrainean, fie că-i un biet rus trimis la moarte de un decerebrat odios. Dacă nu-i așa și suferim mai mult pentru unul decât pentru celălalt, măcar să fim conștienți cât suntem de ipocriți
Photo by Stijn Swinnen on Unsplash
Președintele lor este apreciat de români pentru atitudinea afișată în aceste zile și care se dorește a fi adoptata și de către ai noștri conducători. Sunt sigur ca nimeni nu a uitat declarațiile despre Bucovina. Românii ii ajuta pe ucrainenii de azi care sunt in nevoie nu pe cei care ne-au “asuprit” sau care au scufundat un vas pe un brat al Dunării. Sunt sigur ca și ucrainenii de rand ar fi făcut la fel. Mai sunt sigur ca la fel i am fi ajutat și pe unguri, bulgari sau sârbi. În aceste momente din partea celor care ajuta nu se pune vorba de ipocrizie sau anti ipocrizie. Sa dea Domnu’ sa treacă cât mai repede și sa nu mai fim nevoiți sa dovadă de ipocrizie.