A noua moarte
E grav… îmi zise vraciul
Nu știu ce te mai poate
Salva de-o nouă moarte.
Poate doar ceaiul iute
Din doruri neștiute
Doar limbile de clopot
Să-ți mai dea viața-n clocot.
Poate doar amirosul
De subțioară udă
Doar sânul de femeie
Aprinsă de iubire
Doar lacrimă sărată
De dragoste uitată
Poate doar danț de fum
Al clipei care trece
Și poate doar răcoare
Din liniște de scrum.
E grav! zise iar vraciul
Căci nu mă lasă cinstea
Să-ți spun că toate astea
Pot să te lecuiască
Ori să te oblojească.
Degrabă te vei stinge
Visul se va prelinge
O să te-usuci cu zile
Din ceruri o să cazi
Fără să-ți știi menirea
Cu numele de azi:
Un om-în-toată-firea