REGULI, CUTUME, NĂZBÂTII ȘI CIUDĂȚENII

Dacă n-ai bani de tatuaj, poți cu ușurință obține gratis un Phangan Tatoo (Phangan e numele insulei). Toată lumea, cu sau fără permis, cu sau fără experiență, umblă cu scuterul. Faptul că se află în vacanță îi dă turistului frumos și liber imboldul spre nebunii pe care nu le-ar comite în mod normal. Dacă în ecuația asta adaugi starea drumurilor (din pricina nisipului nelipsit sunt cele mai alunecoase drumuri pe care am circulat vreodată) și faptul că riderul de ocazie conduce “echipat” cu șort, maieu și șlapi (sau dupa caz rochiță diafană ori costum de baie), obții rețeta ideală pentru o hârșâială cu pielea din dotare pe betonul rugos, ale cărei urmări nu vrei să ți le descriu! Serviciile de urgență sunt asaltate zilnic de farangi rașchetați până la carne, și asta în cazul fericit în care nu se lasă cu oase rupte sau chiar mai rău. Dacă întrebi vreo victimă de ce nu s-a echipat măcar cu strictul necesar (hai să zicem cască, o pereche de blugi și-o leveleandră ceva mai rezistentă) primești același răspuns pe care l-am auzit de mii de ori într-o viață de motociclist: „Dar mi-era cald!” Finalul interesant e că toate victimele inocente pleacă acasă cu un Phangan Tatoo nesolicitat pe care n-o să-l uite toată viața!

În orice încăpere se intră desculț. Asta include și majoritatea magazinelor! E un spectacol simpatic să afli încă de afară cât de mare e înghesuiala înăuntru, după numărul încălțărilor de la ușă. Dacă plouă nu-i niciun stres că vei pleca cu încălțăminte udă, toată lumea umblă încălțată cu șlapi.

Conductele de canalizare, inclusiv canalizațiile din vasul de toaletă, sunt cam jumătate în diametru comparativ cu Europa. Rezultatul e că toaletele se înfundă foarte des iar ăsta e unul din cele mai neplăcute lucruri din țara asta. Thailandezii, popor inventiv, au găsit soluția: mai toate magazinele au rafturi întregi pline de ventuze cu mâner de care noi mai folosim la desfundat chiuveta, dar în cazul de aici mărimea e dublă iar beneficiar e WC-ul. Când am întrebat un localnic mai acătării de ce nu se fac conductele cu un diametru mai mare, s-a uitat la mine ca și când i-aș fi propus să construiască șosele pe verticală. E limpede că nimănui nu i-a trecut prin cap așa ceva.

Casa în care stau e la drakku în praznic, pe un drum rău de pământ și nisip, pierdut în junglă, un fel de dead end de unde nu mai ai unde merge. Totuși, chiar și aici, în fiecare zi sosește un nene călare pe un scuter cu ataș burdușit de vase cu mâncare. Măcăne de 3 ori cu trompeta din dotare și dacă nu mișcă nimic în toropeala amiezii se întoarce de unde a venit. Ăsta e un fel de food delivery nesolicitat care funcționează de minune pentru că, în mod neașteptat, nimeni nu are chef să-și consume viața cocălind. Decât să gătești, nu mai bine stai la umbră și lenevești?

Dacă atingi pe cineva pe cap, arăți cu degetul sau chiar cu piciorul, în mod clar ești prost crescut și ți se va întoarce spatele!

Un lucru pe care nu-l ține nimeni pe lângă casă (nu mă întreba de ce) e mașina de spălat haine. Ocupația asta e treaba pentru profesioniști, așa că marginile drumului sunt pline de biznisuri prospere cu mașini de spălat care funcționează cu fise și unde tot omul își duce hainele la spălat. Pentru echivalentul a 4-5 lei ți-ai trântit lucrurile în mașină și te întorci peste o oră să le ridici. La un centru mai acătării am vazut o mașină diferita de celelalte. Când am întrebat ce-i cu ea, mi s-a răspuns pe un ton conspirativ și plin de importanță: Asta funcționează cu apă caldă! De unde am dedus că toate celelalte nu au acest articol în dotare.

Ideea capitalistă a zilelor libere n-a ajuns până aici; poate cu exceptia instituțiilor statului. Drept urmare orice afacere mai mică sau mai mare, dar mai ales orice magazin, sunt deschise nu doar de luni până vineri dar și sâmbata, duminica, de Anul Nou chinezesc, Paștele etrusc, Craciunul togolez sau orice altă sărbătoare. În mintea nimănui nu pare să se producă vreo legatură între sărbători și chiulangeală. Nici statului nu i-a trecut prin cap să împiedice pe cineva să muncească atunci când are chef iar pe patron îl umflă râsul ca de o glumă bună dacă-l intrebi de ce nu inchide măcar o zi pe săptămână. Cât despre angajați, ei se bucură de ceea ce vor avea, probabil, și peste 1000 de ani: un ritm de lucru lejer! Pentru că băieții ăștia or fi lucrând ei tot timpul dar o fac fără nicio grabă, că de stres nu s-a auzit pe-aici. Munca face parte din fiecare zi, la fel cu mâncatul sau somnul, dar nimeni nu-și pune capăt zilelor pentru ea și nici nu-i explodează capul de presiune. Cred că sindicatele franțujilor, cele care în curând se vor bate pentru săptămâna de lucru de 15 minute, ar avea coșmaruri și le-ar ieși bube dulci pe piele doar dacă le-ai pomeni de „ororile” care se întâmplă aici! Nici ăilalți europeni nu-s mai breji iar românii, care vin tare pe turnantă, pregătesc următoarea baterie de sărbători cu sfinți pogorâtori de zile libere, pentru preacucernica și pioasa lor comemorare prin leneveală. De altfel se știe că în astfel de zile bisericile devin neîncăpătoare și întreg poporul smerit se retrage în rugăciune…

În legătură directă cu cele de mai sus, trebuie adăugat că thailandezii nu sunt foarte ambițioși și nu se dau în vânt după schimbări. O muncă ușoară și plătită mulțumitor va fi întotdeauna mai bună decât o muncă grea și plătită bine. Mentalitatea asta li se trage probabil de la budism care descurajează competițiile de orice fel și ambițiile de parvenire.
Alte articole pe care nu le vei găsi niciodată în teșchereaua thailandezului neaoș sunt sarcasmul, parodia, umorul negru, satira și, în general, subtilitățile de orice fel.

Mentalitatea thai nu face nicio diferență între ceartă și discuție în contradictoriu. Și cum disputa de orice fel nu e deloc agreată, cea mai bună modalitate să NU obții ce dorești e să pui prea mult patos și înflăcărare în discursul tău.

O mare ciudațenie pe care n-o înțeleg nici astăzi e vânzarea benzinei la sticlă, în sute de locuri de pe insulă. În timp ce la stațiile de carburanți benzina costă sub 40 baht/litru (adică 1 euro), o sticlă costă cel puțin 50 baht. Șmecheria care te lasă cu gura cascată de slabă ce e face ca sticla să aibă 700 ml și niciodată să nu fie plină. Asta înseamnă că litrul de lichid cu culoare și proveniență dubioasă va costa măcar cu 70% mai mult! Insă ceea ce pune capac la toate e faptul că în unele benzinării găsești atât benzină atât la pompă cât și la sticlă. Ce dovadă mai bună de democrație să-ți dorești? Vrei să cumperi un lucru mai prost și cu 70% mai scump? Ai acest drept și nimeni nu te împiedică!

Distribuie sau apreciază cu un click!