Lucrul pe care-l vezi imediat ce intri în capitala Baku e că aici s-au investit de un sextilion de ori mai mulți bani decât în restul Azerbaijanului la un loc. Dacă asta e bine sau corect pentru restul țării e discutabil. Rezultatul cert e că Orașul Vânturilor e unul din mai frumoase și îngrijite orașe mari pe care le-am văzut și care nu are absolut nicio legătură cu restul țării.
E clar și cunoscut că toți banii vin din petrol, e clar că țara asta e condusă cu mâna de fier îmbrăcată în mănușă de catifea de un clan care-și transmite “democratic” puterea prin metode deja clasice (dacă ți-e dor de portrete de Conducător, vei găsi câteva pe șosele). Dar în același timp devine din ce în ce mai clar pentru toată planeta că a gândi reguli democratice occidentale pentru multe dintre țările islamice sau orientale e, dacă nu o utopie, cel puțin o idee foarte riscantă. Ce urmează după înlăturare “ajutata” de occident a dictatorilor mai mult sau mai puțin luminați din țările din zonă s-a văzut din Libia până în Irak, trecând prin Egipt și Siria. Dar să lăsăm toate bullshit-urile politice și să observăm un lucru care mi-a mers la inimă: Baku are incluse in sine 3 orașe care n-au legătură unul cu altul: orasul vechi (foarte istoric, bine renovat, plin de străduțe romantice și interesante), orasul nou și orașul sovietic. Ei bine, băieții care fac regulile in tara asta au decis că ăsta din urmă nu prea mai are ce căuta pe la ei, așa că au ras fără prea multe fasoane (și referendumuri 😉) mii de clădiri de genul pe care alții se străduiesc să le renoveze. Are și autoritarismul avantajele lui…dar numai cand despotul e luminat!
Rezultatul e un oraș cu totul occidental, de la calitatea drumurilor, autobuzelor, clădirilor, parcurilor, mașinilor până la calitatea curățeniei și serviciilor. Dacă te-ai saturat de nebunia din Paris si te-ai plictisit de Viena, te asigur că nu vei regreta dacă îți iei un bilet de avion spre Baku.
Pe lângă zgârie norii cu stil (nicio legătură cu ce am văzut in Batumi – Georgia), toate clădirile noi au eleganță și calitate care spune de îndată că nu s-a făcut economie la plata arhitecților și urbaniștilor.
Ca să n-o lungesc prea mult și să mă suspectez că am ajuns iubitor de mari orașe (ceea ce nu voi fi niciodată) aș zice că citadinii și amatorii de City brake-uri sau chiar șederi mai lungi nu vor regreta și nu se vor plictisi în acest oraș, spectaculos și ziua și noaptea. Și hai să fim onești: probabilitatea să faci o tură până in Azerbaijan cu motocicleta sau mașina date fiind circumstanțele, drumurile și granițele e mai mult pentru căutătorii de senzații tari decât pentru oamenii normali cu două săptămâni de concediu pe an. Ori, după cum bine și condensat spunea cumătrul Robert Vernies, cu aventura te naști în sânge!
Publicată de Marcel Petrisor pe Miercuri, 26 Septembrie 2018
