Pe la sfârșitul lui august 2018 scriam ceva despre UN NOU ROMÂN.
Au fost multe distribuiri, pentru care mulțumesc. Au fost și două-trei intervenții din care am priceput ca am tulburat unora liniștea convingerilor. Aceste comentarii se refereau la o singură propozitie: “Pe cei care ne dezbină îi alegem președinți”. Tot restul și ce vroia textul să transmită n-a mai contat nici cât negru sub unghie. Am înțeles încă o dată cât de greu e să ne schimbăm mentalitățile. Cât de dificil să urmărim idei. Și cât de ușor să rămânem blocati în partea noastră de adevăr.
Dacă nu ai citit textul, îl poți găsi aici. E scurt:
Lăsând la o parte faptul că Marea Învrăjbire Națională din ultimii ani se vede cu ochiul liber și de pe Lună iar ultimii doi președinți au fost regizorii ei principali, eu nu m-am ferit niciodată să fiu direct, așa că cel mai simplu lucru ar fi fost să înșir niște nume de slujitori ai României nedemni de funcțiile pe care le ocupa, din toate culorile politice. Intenția nu era, însă, confruntarea ci dimpotrivă, să zăbovim fiecare o clipă și să oprim cumva războiul româno-român.
Nu-mi amintesc să-mi fi fost vreodată la fel de greu să scriu despre ceva ca despre subiectul ăsta. Nu am fost niciodată mai pesimist în legătură cu puterea cuvintelor de a vindeca sau măcar de a ajunge la celălalt. Pentru că nu știu ca noi, romanii, să fi suferit vreodată mai mult de dezbinare și surzenie, prostie și răutate, indecență și nedreptate.
Dezbinare
Au făcut din noi un popor fracturat și împărțit în tabere ireconciliabile. Întotdeauna tabăra cealaltă e de vină și singura cale de împăcare e ca ei să-și recunoască greșelile și să vină în tabăra noastră. Când aflam că cineva e de la “ceilalți”, prieteni de-o viață se transformă în dușmani, calitățile lor în defecte, legăturile cu neamurile se destramă. Ținem atât de încrâncenați de propriile opinii încât din starea asta nu poate să ne mai scoată decât o catastrofă sau un pacificator greu de întrevăzut.
Surzenie
Acasă, pe stradă, la job și chiar între prieteni de-o viață, nimeni nu mai aude decât acele lucruri care îi întăresc părerile și care-i confirmă convingerile. Urmărim doar canale de televiziune și radio care cântă în strună ideilor noastre și le-am scos din lista de favorite pe celelalte. Ne-am construit fiecare o bulă în care ne îngrămădim doar cu cei care au aceleași convingeri politice. Suntem în plină secesiune chiar și în locuri unde nimeni n-ar fi bănuit că pasiunile politice pot să ajungă. S-a ajuns până acolo încât respectabilul DEX Online și-a vârât abilitățile lingvistice în troaca politică, considerând, în propunerile lui zilnice, că “muia” și “penalul” sunt cuvintele zilei, la care nici un intelectual sau căutător prin lexic n-ar trebui să le uite savoarea.
Prostie
Un om deștept nu e niciodată rigid. Daca ești inteligent ești în primul rând adaptabil, îți pui mereu întrebări, nu ai idei preconcepute, recunoști când greșești și ai puterea să corectezi. Pentru că un om deștept nu e cel care poate dovedi cu argumente că negrul e alb și albul e negru, în funcție de interes sau crezuri pre-setate. Un om deștept și integru e cel care știe să asculte și are disponibilitatea interioară să fie atent la idei și să-și ajusteze opiniile atunci când e cazul. Un om deștept e întotdeauna civilizat, nu urlă ca să-și susțină crezurile și nu se lasă tentat de înjurături, trivialități și invective pe post de argumente.
Răutate
Nu-mi amintesc ca în ultimii cincizeci de ani să fi văzut atâția oameni care să se bucure de suferința altora, care au orgasme existențiale numai la gândul că un semen de-al lor o să intre în pușcărie sau care-și doresc moartea cuiva numai pentru că e din celalalta tabără. Și cum răutatea e de multe ori ultima treaptă spre violență, de la monstruozitățile scrise pe pancarde și până la femei bătute nu mai este, așa cum s-a dovedit deja, decât un pas.
Indecență
Tu ai mai auzit vreodată un asemenea concurs de grosolănii spuse fără vreo urmă de jenă și discernământ ca în ultima vreme? La adresa oricui, femeie sau bărbat, numai pentru că celalalt are alte opinii decât ale tale? Dacă nu ne-ar murdări viețile ar fi chiar tentant să colecționăm mizeriile grobiene care se rostesc în ultima vreme, pe care să le scoatem la iveală când vom redeveni normali și să ne crape obrazul de rușine; așa cum au pățit nemții după terminarea războiului, când au fost forțați să-și privească atrocitățile în ochi. Se rostesc cu naturalețe cuvinte și expresii care ar ofili urechile oricărui om cu o brumă de educație și bun simț. Și, chiar dacă unii dintre noi nu rostim astfel de dejecții verbale, suntem măcar părtași prin pasivitate la scuipatul tras în obrazul câtorva secole de civilizație, dintr-o țară europeană.
Nedreptate
Am printre prieteni, mulți amici și cunoscuți care au luat-o pe drumul dezvoltării spirituale. Care au făcut zeci de cursuri extraordinare, ascultă audiobook-uri în timp ce conduc și au citit toate cărțile lui Eckhart Tolle, Omraam Aivanhov, Gregg Braden, Dalai Lama, Deepak Chopra, Robin Sharma, Neale Donald Walsch sau măcar Nicolae Steinhart. Sunt oameni care-ți pot vorbi dimineața despre legile atracției și despre emoțiile distructive, despre trezirea conștiinței umane și despre puterea gândului iar seara poartă pancarde cu politicieni spânzurați și au venele umflate pe gât în timp ce răcnesc lozinci despre Dragnea/ Iohannis/ Tariceanu/ Kovesi sau naiba știe cine; și le doresc să crape împreună cu cei care-i susțin sau măcar să înfunde pușcăria. În timpul liber aceeași abonați la iluminare își clătesc gura cu câte-o Scârnăvia de Plăvan sau cu o Muie PSD, vorba aia, pour la bonne bouche!
Păi în ce naiba se măsoară inteligența, înțelepciunea, spiritualizarea, compasiunea, conștiența și iubirea? În vorbe și cărți citite? Sau în fapte și atitudini?
Nu trebuie să depășești nici măcar introducerile autorilor pomeniți ca să afli că nu poți vindeca ura cu ură, nu-ți poți face ideile înțelese cu înverșunare, nu poți face să se întâmple ce-ți dorești cu gânduri negative, nu-ți poți construi o viață mai frumoasă cu agresivitate și nu-ți poți păstra mintea sănătoasă dacă o intoxici în fiecare zi cu venin.
Cel mai important, însă, e SĂ FII DREPT. Să-ți iubești țara, dar să fii drept cu ea. Să crezi și să lupți pentru o cauză, dar să nu uiți să fii drept. Să poți muri, dacă e nevoie, pentru o idee, dar să fi drept. Și ori de câte ori te bănuiești că ești părtinitor, să-ți tragi o pereche de palme în oglindă și să rămâi drept. Să fii drept nu numai cu necunoscuții și adversarii, dar mai ales cu copiii, frații, neamurile, prietenii și cu toți care-ți împărtășesc opiniile sau îți cântă în strună.
Ori de câte ori te surprinzi că ești înțelegător cu PSD sau cu PNL chiar și când fac porcării, amintește-ți să fii drept. Când pledezi pentru Iohannis chiar atunci când vezi câtă răceală și întuneric împrăștie-n jur, amintește-ți să fii drept. Nu contează că ești din Sibiu și el e tot din Sibiu; nu contează că ești din Cluj și Boc e tot din Cluj. Ăsta e patriotism local de mâna a doua sau mai precis e incorect și nedrept. Dacă ești integru, dacă ai caracter, dacă n-ai făcut degeaba umbră Pământului, judecă-i după faptele lor și nu uita să fii drept. Judecă cu mintea ta, nu în funcție de persoană și de idei gata rumegate de alții ci în funcție de adevăr. Știu că niciodată bietul adevăr n-a umblat cu capul mai spart decât astăzi, dar poți opri asta măcar pentru tine și viața ta. Iar dacă vei fi drept, vei fi puternic. Niciun dragnea și niciun iohannis nu-și vor mai permite să bată câmpii sau să fie mizerabili știind că tu nu-i vei pupa în fund orice ar face ci le vei judeca faptele. Și-n felul ăsta nu vei mai fi niciodată masă de manevră pentru cei care împrăștie ura și dezbinare.
Aderă la atitudini și nu la partide. Judecă fapte și nu persoane. Iubește caractere și nu parti-pris-uri. Astfel toți acești slujbași care se cred de neînlocuit, cu funcțiile lor trecătoare în care se cred nemuritori, o să-ți știe de frica. Pentru că vor simți că tu ești drept și nu îi susții numai pentru că ai vreun interes ci îi susții atâta timp cât sunt demni, corecți și se bat pentru tine și pentru țara ta.
Iar când vei alege să fii drept, susține locul în care te-ai născut și pe toți oamenii lui. Ai fost binecuvântat să te naști aici, hrănit aici, educat aici, crescut aici și ai primit atâta cât a putut țara asta să-ți dea. Oferă-i ceva în schimb și nu te mai tot plânge că n-a fost perfectă, ca și cum tu ai fi. Nu fi nevolnic vorbind-o de rău și nu fi mărunt bucurându-te când alții o batjocoresc. Dacă îți închipui că în altă parte o să găsești o țară fară cusur sau că vei fi respectat pentru că-ți vorbești de rău neamul, ești cel puțin naiv.
Fii generos cu cei care își fac bine treaba pentru care-au fost aleși, indiferent din ce tabără sunt; și fii neiertător atunci când li se urcă puterea la cap și o iau razna, indiferent cum îi cheamă. Pentru că dacă Aristotel era capabil să spună “Mi-e prieten Platon dar mai prieten mi-e adevărul”, după aproape 2400 de ani poți și tu să faci măcar atât: SĂ FII DREPT.
