Sociale

Primarul, cetățenii și circulația

Sunt înscris pe un grup numit „Amintiri din vechiul Cluj”, genul ăla de comunitate în care tot felul de cetățeni simpatici ridică probleme pe care nimeni din cei care le-ar putea îndrepta nu le va auzi vreodată. Un domn cum nu se poate mai onorabil a postat azi niște fotografii cu traficul de azi și de altădată (le reproduc). Desigur, spiritele s-au inflamat instantaneu iar o distinsă doamnă n-a pierdut ocazia să dea vina pe automobilele care sunt sursa tuturor relelor și din cauza cărora au fost sacrificate spațiile verzi ale orașului.

Mă bag și eu în seamă:
Ar fi nedrept să nu observăm că primăria încearcă să strecoare copaci printre betoane ori de câte ori îi stă în putință. Iar spațiile verzi nu au făcut loc mai multor mașini. Ci pistelor de biciclete (oricum penibil de puține și fără continuitate), benzilor de autobuz, creșterii nivelului de trai, mulțimilor imense de noi veniți în “orașul comoară” și mai ales modificării comportamentelor sociale și ciocoismelor. Mii de copii sunt duși și aduși zilnic de la școală cu mașina, după țigări mergem tot cu mașina, la o cafeluță cu prietenii – cu mașina, zeci de mii de navetiști din Florești, Sălicea sau Chinteni traversează orașul spre capătul opus cu două tone de tablă personală în jurul lor, mii și mii de curieri ne aduc acasă pizza, pastă de dinți și riți-piți tot cu mașina.
Când cineva blocat în trafic se plânge de condițiile de circulație, ar trebui înainte de orice să se uite în oglindă și să se întrebe cinstit câte din drumurile lui ar putea fi evitate sau făcute altfel.
Sigur că centura aia blestemată trebuia făcută într-un oraș civilizat de-acum cel puțin 15 ani, că nicio măsură serioasă nu se ia când criza e în toi. Dar ce să vezi? Nici n-au apucat edilii să termine proiectul că le-au sărit în cap o grămadă de preopinenți, cu argumente legate de protecția pârşului de miriște sau de straturile de zarzavat ale mătușii. Căci, așa cum îi șade bine cetățeanului model, interesul personal înainte de toate!
Or fi problemele unui oraș cu atât mai mari cu cât urbea e mai întinsă, dar și ipocrizia e mare, plus comoditatea, plus comportamentul lipsit de o măruntă conștiință socială.

Orice om cu scaun la cap (darmite un primar, darmite un prezident, darmite un prim-ministru) știe că circulația sângelui prin corp e vitală și primordială. Așa că măcar logica și bunul simț ar trebui să-i oblige pe toți ăștia să înceapă cu căile de comunicații, fie că-i vorba de România, fie de Cluj sau de alte orașe. Altfel toate celelalte “organe” ale societății vor suferi sau de-a dreptul vor sucomba. Pompierii, salvarea și poliția n-au cum să ajungă la timp nicăieri, stimabilul cetățean cheltuie nu doar galoane de benzină în trafic, dar în primul rând nervi și ani de viață, iar articolele alea care se numeau odată aer curat și liniște se transformă sub ochii noștri în smog puturos și balamuc 24 din 24.

Dom’ primar se unduiește ca un contorsionist între stadioane, polivalente, cartiere noi (nimic de zis, importante și ele), da-n timpul ăsta pacientul (orașul) îi moare pe masa de operație din cauză de sufocare cronică și oftică. E fain să-i bați la fundul gol pe cetățenii care se deplasează cu mașina, da’ dacă nu vrei să fii ipocrit, amintește măcar în treacăt câți gologani încasezi tocmai de la cremenalii ăștia de șoferi (nu de la bicicliști, nici de la pietoni) pe impozite locale supte taman de la proprietarii de mașini, bani pe care mai apoi îi folosești pentru preopinenții indignați. A, da, să nu uit, și-i mai folosești pentru punctele de alimentare ale mașinilor electrice, „verzi” numai în mintea naivilor și degrabă ne-vărsătoare de parale la buget. Mașini pe care, oricât ne-am dori cu toții să fim scutiți de taxe și s-avem „combustibil” moca, și le permit tot ăia cu dare de mână, care numai de scutiri de taxe n-ar avea nevoie. Nu că zic, da’ numa’ spun…

Iar à propos de bicicletele de care se face atâta caz, să-i lăsăm la o parte pe cei care nu le pot folosi din tot felul de motive (vârstă, artroză, copii, bunica la spital, paporniță săptămânală) și să ne amintim că totuși Clujul e un oraș cu dealuri. Ori să te duci cu bicicleta din Mănăștur în Zorilor sau din Mărăști în Dâmbu Rotund, presupune să ajungi cu rochița puțind a transpirație atunci când în calea ecologiei se interpune vreun nesimțit de deal. Iar de autobuze cât de cât regulate încă nu poate fi vorba în multe cartiere mai noi sau mai mărginașe ale orașului.

Să ne mai amintim că serviciile și pretențiile noastre au crescut enorm, pâinica, bomboanele cu rom și noul stepper ce va eșua inevitabil în pod, ajung și ele la noi numai pe drumuri, așa că șoselele ar trebui încă să fie prioritare. La fel cum e în tot occidentul parșiv, cel care odată ce și-a văzut sacii în căruță și țărișoarele doldora de autostrăzi, strâmbă din nas către noi și ne dă flit cu morgă ecologistă, poftindu-ne să protejăm tăunii și coropișnițele, că pe vremea lor nu se cerea.
Cel puțin până la apariția pe scară largă a dronelor personale, a șanțurilor săpate prin telemuncă și a înmulțirii omenirii prin spori, eu zic că ar trebui să facem gargară numai cu bicarbonat și apă sărată și să aplicăm naibii soluțiile care funcționează demult în orașele europene, mult mai relaxate în trafic decât Clujul.

Distribuie sau apreciază cu un click!

Leave a Reply

Your email address will not be published.Required fields are marked *

Shares

Îţi place acest blog? Te rog distribuie-l şi altora!