Băiatul de mai sus era din Serbia, l-am întâlnit în Georgia, venind din Mongolia în timp ce eu, din România, mă îndreptam spre Azerbaijan. Când l-am întrebat ce naiba cară in băgăjoacele alea a răspuns zâmbind: SOUVENIR! Mi-a fost jenă sa-l intreb dacă e o piele de cămilă bactriană sau o iurtă…
Turcia e certată cu Armenia iar Armenia nu vorbește cu Azerbaijan. Toate căile de comunicare între țările certărețe sunt blocate, așa că orice tură prin zonă e un continuu zigzag cu trecere obligatorie prin Georgia, care deocamdată n-are treabă cu nimeni și se înțelege mediocru cu toți. Motociclistul optimist care vrea să vadă aceste țări trebuie să știe că va vizita Georgia de multe ori, venind și plecand din orice țară din zonă. Mai mult, trebuie să fie cu băgare de seamă și să nu sufle o vorbă la granițe că ar avea vreo intenție să-i viziteze pe inamici pentru că, vorba aia, vizitatorul dușmanului meu mi-e mie insumi dușman! Complicată treabă!…
Dacă ieși întreg din traficul haotic și agresiv din Georgia, se cheamă că poți conduce oriunde în lume! Nici ăilalți din Azerbaijan și Armenia nu-s cu mult mai breji, dar Georgia le dă totuși ceață! In plus toți “beneficiază” și de drumuri proaste, așa că mulțumesc cerului pentru antrenamentul românesc, albanez și marocan care m-au ajutat să supravietuiesc drumurilor și stilului de conducere din aceste 3 frumoase țări!
Un lucru comun pentru Ge, Az și Ar e poliția care e peste tot, e nenumărată și întotdeauna cu girofarurile aprinse. Indiferent că așteaptă cuminte la semafor, urmărește vreun contravenient sau s-a oprit la băcănie să-și cumpere jeleuri, polițistul din 
aceste țări e nedespărțit de girofarul aprins! De ce face asta? Mister! Opinia mea intimă e că se dau în vânt după luminițele alea colorate roșii și albastre, ca-n filmele americane!
Cel mai impresionant rămâne însă numarul enorm de mașini de poliție. Nu cred ca am văzut în total în 39 de ani de condus atâtea mașini de poliție cât in ultimele 3 saptamani!
Indiferent cat de mare e benzinăria în care oprești (95% sunt mici și amărâte) ea nu va avea un magazin din care să te aprovizionezi cu o ciungă, un cico, o măslină. Acolo unde ești obișnuit să cumperi una-alta după ce alimentezi vei găsi întotdeauna o ușă cu jaluzele deasupra căruia scrie mare: OFFICE sau OFIS, dupa caz. Înăuntru vei vedea o masă și două scaune. E un fel de loc în care cineva gândește pentru tine, pălmașul care alimentează, și se ocupă de meandrele complicate ale afacerii cu carburanți!
Dacă totuși, in cazuri rare, stația are un mic magazin, să nu întrebi de o hartă a țării in care te afli. Dacă ceri una parcă ai întreba de cărăbuși cu barbă! In schimb îți stă întotdeauna la dispoziție o gamă variată de icoane și obiecte bisericești. Da, in benzinarie!
Niciunii nu-i iubesc pe ruși. Numărul cu RO de la motocicletă le trezește oarecari suspiciuni, dar când află că e vorba de România și nu Rusia se relaxează. Dacă vrei cu tot dinadinsul să enervezi un georgian, spune-i gruzin. Așa i-au botezat și le ziceau până nu demult rușii.
Limba engleză e pasăre rară, chiar și la tineri. Așa că fii pregătit să te descurci cum poți.
Othari, un inginer de vreo 50 – 60 de ani care s-a oprit să dea binețe în timp ce se antrena pe bicicletă e singurul care vorbea o engleză fluentă și civilizată. Întrebându-l de unde vine asta ne-a explicat că a avut ani de zile un job la stat în care nu avea absolut nimic de făcut. Așa că a învățat engleza din prea mult timp liber și plictiseală
Alfabetul georgian (de care sunt tare mândri) e unic, nu seamănă cu nimic iar literele sunt o colecție de viermișori, vârcolaci și gândăcei. Limba e pe măsura alfabetului așa că după ce am încercat in zadar să rețin eternele “mulțumesc” și “bună ziua” am lasat-o baltă. În Armenia – alte litere naționale indescifrabile… Azeri n-au decât câteva litere întoarse cu capul in jos, așa că măcar poți buchisi!
Iubitorii de animale n-au ce căuta aici. Peste tot sunt mâțe lihnite și câini bagabonți. Orice parcare (mă rog, loc viran in care poți opri motocicleta sau otomobilul) are Câinele Stăpân al Parcării, cu care trebuie să te convingi că ai relații cordiale înainte să oprești motorul și să te dai jos. Câinii mai slabi de înger, întotdeauna hămesiți, umblă heberei printre localități, așteptând eliberarea unei parcări. Și încă ceva, vacile nu-s interesate de pășuni și pot fi găsite doar pe șosele, niciodată însoțite de vreun om. Dacă aș fi văzut vacă pentru prima oară in viață aș fi fost convins că se hrănește cu asfalt! Ceea ce ar explica și calitatea drumurilor.
Fiind cam sărace lipite (cu excepția capitalelor, după cum spuneam), Brucan le-ar da lejer 20-30 de ani până să ajungă la nivelul de azi al României. Un englez întâlnit în Tbilisi zicea că asta are avantajul unei agriculturi organice (n-au bani de îngrășăminte) și că au cele mai bune fructe și legume din lume. Le-am gustat îndelung și repetat. Bârfe! Nici nu se compară cu cele românești, care sunt mai bune! Atunci când nu le preferi pe alea de plastic de la Supermarché.
Tot românul care are o frumoasă vârstă își amintește de magia țigărilor străine, a blugilor originali, a cafelei și a gumei de mestecat cu mașini sau fotbaliști, pe care le primeau cei norocoși, din străinătate. În țările astea trei am simțit că timpul se întoarce, dar de data asta cu mine în rolul belferului!
CACIAPURI (scuzată sa-mi fie grafia după ureche) e o mâncare națională, ceva între plăcintă cu brânză și pizza Quattro Formaggi ; CIACAPURI (scuze din nou) e un fel de supă de șălate cu o culoare pământie și un gust care te face să poți jura că fost fiert înăuntru un mort. Vrând să cronțănim plăcinta națională ce crezi, oglindă-oglinjoară, că a trebuit să dea vizitatorul românesc pe gât? CIACAPURI, desigur! Pronunția, bat-o vina…
Turcia n-are nicio legătură cu țările de mai sus, unde singurele lucruri faine sunt natura și capitalele. Turcia e Germania acestei părți de lume care, dacă mă gandesc un pic, poate face lejer de rușine trei sferturi de Europă la multe capitole, cum ar fi turismul, curățenia, amabilitatea, infrastructura și mai ales calitatea incredibilă a drumurilor! Așa că dacă ai o Yamaha R1, un sport-touring sau un Ferrari Testarossa, evită Istanbulul și fă o diagonală de vreo 2-3000 km prin Turcia; te asigur că n-o să regreți !
