THAILANDA

ABANDONEAZĂ ÎNVĂȚĂTURA ȘI VEI FI LIBER


Am bătut multe locuri dar niciodată nu m-am simțit atât de neputincios să comunic lucruri simple cu oamenii ca-n țara asta. Nu demult, încercând să găsesc o casă de închiriat, mi-am luat o cartelă locală și m-am pus pe dat telefoane celor care aveau anunțuri în limba engleză. Cu o singură excepție, nu am reușit nici măcar să stabilesc întâlniri. Nu înțelegeau ce doresc de la ei și nici eu nu pricepeam o iotă din ce-mi spuneau „în engleză”. Parcă eram de pe planete diferite! Așa că dacă te pregătești să porți o discuție cu un thailandez, chiar dacă el zice că vorbește engleză, singura șansă e să-l ai în față. Însă n-ar fi rău să mergi înainte câteva săptămâni la o sală de sport. O să dai din mâini atât de mult încât vei avea nevoie de condiție fizică!
M-am tot gândit dacă merită să deschid subiectul ăsta. Să vorbești despre o limbă necunoscută e un pic arid și, poate, nu prea interesant. Pentru mine, însă, ceea ce am aflat de-a lungul lunilor petrecute aici a fost fascinant, așa că-mi asum riscul și împart cu tine.

Ești pasionat de limbi și vrei să înveți thailandeza de unul singur sau altundeva decât în Thailanda? Poți să uiți! Regulile limbii sunt atât de diferite de cele pe care le cunoști încât am curajul să spun că n-ai nicio șansă! Paradoxul e că limba thai nu e deloc complicată. Gramatica e rudimentară și nu pune nicio problemă. Nu există conjugări, declinări și nici forme articulate sau nearticulate. Substantivul e unul, simplu și bun la toate! Timpii verbelor pot fi deduși doar din context, altfel habar nu ai dacă o acțiune s-a întâmplat, se întâmplă sau se va întâmpla. Nici subiectul nu se simte prea bine separat de context, cât despre pronumele personal, povestea e clară: este același indiferent de gen, nu există diferențieri între el și ea. Ca și când atâta simplitate n-ar fi suficientă, fondul de cuvinte al limbii e foarte limitat, lucru care duce la neașteptat de multe complicații. Ca toată povestea să devină și mai simpatică, între cuvinte nu există despărțire prin spațiu. Totul se scrie legat, până se termină lățimea paginii. Cum știi unde se termină un cuvănt și începe altul? Da’ de ce ar trebui să știi? Vorbirea e fluentă ca o apă curgătoare, cine a decis că trebuie separată în cuvinte?

Thai e o limbă tonală. Aproape tot sensul frazei e dat de intonația folosită. Trebuie, însă, să petreci mult timp printre localnici ca să începi nu numai să asimilezi intonațiile diferitelor cuvinte sau expresii, dar să mai și ai curajul să le folosești. De ce curaj? Pentru că pronunția multor cuvinte pare atât de hazlie sau cel puțin neobișnuită în felul în care coboară, urcă sau se modulează (prima comparație care-mi trece prin cap e mieunatul de pisică) încât pari de-a dreptul ridicol în proprii tăi ochi, sau mai corect spus în propriile tale urechi! După o vreme în care auzi zi de zi limba ajungi să te obișnuiești și poți chiar începe să imiți unele intonații. Cei mai multi străini nu-și bat capul cu toate aceste probleme și se mulțumesc să încerce o comunicare în engleză. Dar nici asta nu-i simplu. Pentru că dacă europeanului îi e extrem de greu să vorbească thai, băștinașului îi e mult mai greu să vorbească o limbă străina, fie ea și engleza. MULT mai greu! Pe lângă regulile diferite și în sens opus, thailandezul are o problemă mult mai mare, care o sa te surprindă și care, de fapt, m-a determinat să spun toată povestea asta.

În cultura thai, cel puțin în cea tradițională, nu e important să înveți! De mic primești sarcini și muncești împreună cu restul familiei. Dacă faci școală, foarte bine; dacă nu, n-o să te bată nimeni la cap. Îți faci treaba pe lângă casă și asta e tot. Cât timp? Oricât! Poți să rămâi o viață în casa părinților fără ca cineva să se impacienteze, să te ia de guler și să te îndemne să-ți faci un rost al tău. Pur și simplu acest fel de a vedea evoluția unui copil nu există! Viața e ceea ce se întâmpla azi! Copii nu sunt încurajați nici să învețe, nici să devină independenți, nici să gândească singuri. Rolul inteligenței, considerat de mulți supralicitat în societatea occidentală, trece aici aproape nebăgat în seamă. Nici școala, nici religia, nici familia și nici societatea nu pun vreo presiune pe tine în legătură cu învățătura. Iată de ce thailandezului îi va fi mult mai greu să înțeleagă o limbă străină. Pentru că nu e deloc antrenat să învețe și mai ales să facă deducții logice! Sunt numeroase situații în care occidentali vorbitori de thai nu sunt înțeleși de către localnici. Dacă intonația și accentul nu sunt cele care trebuie, nimeni nu va reuși să deducă ce vrei să spui. În schimb dacă un thailandez rupe câteva cuvinte în engleză, orice european va înțelege mesajul. Pentru că mintea lui e antrenată să facă astfel de deducții logice și va completa ce lipsește sau e imperfect. În concluzie, thailandezii vorbesc atât de greu limbi străine pentru că organul responsabil cu logica și deducția le este-n bună măsură atrofiat. Iar cauza de la bază, care rămane cea mai șocantă, e că pentru cei mai mulți nu-i important nici să invețe și nici să știe!

Odată cu generația internetului și smartphone-ului, totul începe să se schimbe. Globalizarea și turismul vor modifica în cele din urmă aceste mentalități. Dar dacă mă întrebi, nu sunt deloc convins că ăsta e un lucru bun… Iar când spun asta îmi amintesc începutul unui verset din Dao De Jing*, cartea de învățătură a marelui gânditor chinez Lao Tzu**, de acum 2500 de ani:

Abandonează învățătura și vei fi liber
De toate grijile tale

Chiar dacă aceste cuvintele te vor contraria, ele aruncă pentru o clipă lumina peste felul de a gândi oriental și poate te vor ajuta să înțelegi puțin mai bine cele de mai sus. Mai mult decât atât, aceleași cuvinte prefigurează un fel de înțelepciune pe cale să prindă rădăcini chiar și în tehnologizata societate occidentală de azi, unde tot mai mulți înțeleg că învățătura, cariera și banii nu-ți aduc nici liniște și nici vreo viață echilibrată sau senină. Dar asta-i o poveste pentru altădată.

Când am ajuns în Thailanda n-am înțeles o boabă din ce încercau diferiți „vorbitori” de engleză să-mi spună. După câteva luni petrecute aici lucrurile sunt neschimbate. Singura diferență e că acum am o explicație!

*    Tradus în unele texte ca Tao Te Ching, Tao Te King sau Dàodéjīng
**  Tradus in unele texte ca Lao Zâ, Lao ziLaozi, Lao Tse, Laotze sau Lao Tzu. Toate înseamna același lucru: Bătrânul Maestru

 

Distribuie sau apreciază cu un click!

3 Comments

  1. De acord, cu o adaugire cat se poate de discreta: sa ai ce abandona.
    Mentalitatea si cultura Thailandeza este profund influentata de Buddhism dar si de celelalte curente de gandire asiatice – Thailanda este fosta Indochina, un maritis probabil reusit intre India si China. In toata aceasta zona culturala, ignoranta este considerata radacina profunda a suferintei. Dupa ce invatatura acumulata pe calea studiului in cautarea ignorantei este abandonata, adevarata cunoastere elibereaza constiinta de limitarile si grijile suferintei inerente vietii umane.

    1. O să îmi permit să fac o paralelă între ideea abandonării învăţăturii şi una dintre “fericiri” – anume “fericiţi cei săraci cu duhul” :). Una din pildele lui Christos era legată de ignorarea grijilor materiale legate de viitor (partea cu îmbrăcămintea crinilor şi hrana păsărilor). Şi în creştinism există astfel de direcţii ale gândirii. Cred că diferenţa rezidă strict între modul de percepere a curgerii timpului de către cele două părţi ale lumii. Prezentul este mai profund apreciat acolo (y compris Thailanda, China, Japonia, India) decât în Occident.

Leave a Reply to Mihaiela Pentiuc Cancel reply

Your email address will not be published.Required fields are marked *

Shares

Îţi place acest blog? Te rog distribuie-l şi altora!